IOANA BĂEŢICA, SCRIITOAREA TURNEANCĂ STABILITĂ ÎN ANGLIA: „DACĂ M-AR ÎNTREBA CINEVA ÎNAINTE SĂ MOR, AŞ ŞTI CLAR DE UNDE AM FOST” 

IOANA BĂEŢICA, SCRIITOAREA TURNEANCĂ STABILITĂ ÎN ANGLIA: „DACĂ M-AR ÎNTREBA CINEVA ÎNAINTE SĂ MOR, AŞ ŞTI CLAR DE UNDE AM FOST” 

Ioana Băeţica Morpurgo, o fostă adolescentă slăbuţă, cochetă, ce îşi îmbrăca iile şi uneori creaţiile proprii cu dezinvoltură, este originară din Turnu, fiica renumiţilor profesori Băeţica, emigrată în Marea Britanie. Tânăra turneancă s-a numărat printre cei şapte prozatori lansaţi de Editura Polirom în anul 2004. A debutat cu romanul ,,Fişa de înregistrare’’ , în anul 2011 urmând lansarea celei de-a doua cărti de proză – ,,Imigranţii’’.

Am contactat-o pe Ioana… nu pentru a vorbi despre cărţile sale, ci pentru a-mi povesti ce a mai făcut de când a părăsit oraşul natal.

Multe persoane din Turnu, şi nu numai, se întreabă ce mai face Ioana, mezina profesorilor Băeţica. Ce mai faci, Ioana? Unde trăieşti şi cu ce te ocupi?

Tare mă întreb şi eu, ca mezină, cetăţean turnean şi nu numai, ce mai fac anumiţi oameni din Turnu. Cum nu mă preocup cu facebook & co., singura cale de a ţine legătura între urbea mea natală şi dragă şi imaginaţia mea neobosită faţă de urbea mea natală este printr-un proces de proiecţie psihomnemotică destul de frecvent şi în general autosatisfăcător. Trăiesc, după cum se poate vedea din întrebarea ta de mai jos, în UK. Sunt însă cetăţean european. Mă ocup cu scrisul, cu organizarea de evenimente culturale (proiectul se numeşte Lectures on Everything) şi cu cei doi puradei ai mei.

Care au fost motivele pentru care ai ales să emigrezi în Marea Britanie?

De unde să incep? M-am simţit mai mereu ca un fel de exilat în propria ţară şi mi s-a părut că e cumva mai onest să mă simt aşa într-un loc străin căruia nu-i datorez nimic în afară de respectarea propriilor norme. U.K. pentru că aici am aplicat pentru un doctorat şi am primit o bursă. Asta oficial. De ce-am aplicat pentru o bursă tocmai în UK a fost fiindcă m-am îndrăgostit de un englez. Se mai întâmplă. Şi unele iubiri merită să faci şi-un doctorat pe antropologie culturală pentru ele. Şi, poate trebuie menţionat, din pricina unui sonet al lui Shakespeare –  Sonetul 116. Dacă sonetul asta ar fi fost scris în ucraineană…

Care este parcursul tău publicistic? Ţi-a fost greu să te afirmi?

Am avut marele noroc să fac parte dintr-un grup de tineri poeţi şi prozatori din cenaclul ,,Fracturi’’de la Facultatea de Litere, în jurul anului 2000, care au declanşat un fel de revoluţie literară, nu numai în stil, ci şi în percepţie critică textuală. Anii 90 la noi, după cum se ştie, au fost ocupaţi aproape exclusiv fie de literatura ,,de sertar’’ – texte absolut necesare şi extrem de sensibile, care n-au putut fi publicate înainte de ‘89 din pricina cenzurii – fie de traduceri din literatura străină interzise până în acel moment. Simultan, realitatea anilor tranziţiei se cerea documentată artistic, cu voci proprii, cu o percepţie proprie. Poeţi precum Domnica Drumea, Dan Sociu, Marius Ianuş,  Ruxandra Novac şi prozatori ca Adi Şchiop sau Radu Pavel Gheo şi alţii – am încercat tocmai asta. Şi editura Polirom a înţeles.

Cum esti privită de englezii atât de conservatori când spui ca esti româncă? Eşti mândră de originile tale sau ţi-au creat probleme?

De fiecare dată când încerc să răspund la întrebarea asta, care îmi este adresată în mod recurent, fie în spaţiul public, fie în cel privat –  mă simt cumva nevoită să dau un răspuns relativ diferit faţă de cel anterior. Fie pentru că, pe undeva, sper ca relaţia unui venetic ca mine cu spaţiul-gazdă să fie una fluidă, un proces mai degrabă decât o concluzie, fie pentru că, într-un fel, ceea ce înseamnă a fi ,,româncă’’ e în sine, cel puţin pentru mine, neclar şi problematic. Oricum aş încerca să răspund, fie critic la adresa originilor, fie ,,mândră’’ cum spui tu – mă simt cumva o impostoare. Adevărul e că, dacă ar exista o cetăţenie europeană, cu un paşaport care să o reprezinte, n-aş avea o astfel de dilemă. Da, desigur, e extrem de dificil în momentul de faţă să-i răspunzi unui englez la întrebarea:  Where are you from? cu from Romania. Cu atât mai mult cu cât ‘de unde eşti’ nu poţi să ştii cu siguranţă decât retrospectiv. Poate dacă cineva m-ar întreba asta la sfârşit de tot, înainte să mor, aş şti clar ‘de unde am fost’.

Spuneai într-un interviu că atunci când vii în țară cumperi un geamantan plin de cărţi românesti. Cu excepţia familiei, de ce altceva îţi mai este dor?

De zăpadă.

În încheiere, ce doreşti să le transmiţi turnenilor?

În încheiere doresc să le transmit turnenilor să se iubească unii pe alţii de parcă ar fi cei mai iubitori dintre pământeni. Şi din iubirea asta măreaţă să producă fii şi fiice demni şi demne de posteritate.

Simona Şerb

 

This article has 10 comments

  1. Marian Rusu

    Esti romanaca ori unde te-ai duce, domnsioara! Sa fii sigura de asta… Iar rusinea de a recunoaste asta, in fata oricui, nu iti face cinste deloc.
    Blamati tot timpul Romania, tara unde v-ati nascut. Va plangeti ca lucrurile nu merg aici…
    Ce frumos e sa stai pe margine si sa observi… Unul n-as vedea sa se implice, sa puna umarul, sa schimbe lucrurile alea care merge prost.
    Cred ca daca ar fi mai multi tineri care are face asta, nu am mai da posibilitatea ”puradeilor” nostri sa spuna asta.
    Dar de, ne place sa fim lasi. Daca as putea, as face de asa natura incat sa iti pierzi cetatenia.
    Esti libera sa fii englezoaica sau europeanca.

    1. livs

      Domnule Rusu, cu parere de rau nu ati inteles nimic. Daca ne luam la acuzat, si pentru dumneavoastra este simplu sa aratati cu degetul pe cei „lasi”. Nu e greu deloc. Oricine poate face asta. Din pacate, lucrurile sunt mai complicate decat sugerati. „Sa puna umarul si sa se schimbe lucrurile care merg prost” suna foarte bine, extraordinar de bine! Va felicit ca ati identificat problema. Ideea este ca solutia nu e asa de simpla… sa pui umarul. Adica????! Da-ti, va rog, amanunte. Cumva credeti ca cei care au plecat din Romania nu au trait un numar de ani in care au incercat poate sa faca ceva sa schimbe? Inainte sa acuzati asa frumos ca sunt lasi, macar incercati sa-i intelegeti. Nu stiti absolut nimic despre acesti oameni.
       

      1. Caracudovici Minodora

        Da , eu nu vreau sa judec pe nimeni , dar daca lucrurile dupa revolutie ar fi luat o alta intorsatura altfel ar fi fost viata noastra in Romania astazi! Poate isi intoarce Domnul fata si inspre noi ! DOAMNE AJUTA¬NE!

  2. A

    Domnule Rusu, 
    Imi pare rau sa vad ca imporscati cu atata venin si frustrare o alta persoana! Sa fie acesta rezultatul traiului intr-o societate in care dumneavoastra nu ati pus umarul la treaba pentru a o transforma in ceva mai bun. (Si spun asta pentru ca observ ca sunteti inca nemultumit de ea si condamnati oamenii care nu vor sa mai stea in tara sau nu pot decat cu riscul de a muri de foame si ingropati se datorii la banca).  Noi nu primim case si locuri de munca atunci cand absolvim o facultate sau ne casatorim si intemeiem o familie. Noi trebuie sa luptam pana la ultimul banut. Pentru ca tinerilor nu le sunt acordate sanse sa evolueze la un loc de munca. Pentru ca exista oameni ca dumneavoastra care ne pun la zid si ne judeca fara sa cunoasca persoana judecata sau contextul. Dumneavoastra aveti impresia ca noi plecam de prea mult bine? Plecam pentru ca nu avem de ales. Pentru ca in alte tari se investeste in oamenii care au potential. Sau poate pur si simplu plecam manati de o pasiune pe care o putem transforma in meserie. 
    Romanii sunt rai unul cu celalat. Ei sunt buni doar cu strainii de pe urma carora pot profita. Singura diferenta dintre romanii din tara si cei plecati este ca in strainatate nu sunt asa multi care sa te judece. 

  3. adria nicol

    Ioana Bàeticà a plecat din Români pentru un bàrbat ! Nu pentru a face literaturà ! În Anglaia a aflat ce este un scriitor ! Profesionist ! Ajungi la 45 de ani , dacà te dà tlentul afara din casà , ajungi sà cîstigi sà-ti plàtesti facturile ! Englezii au scriitorii lor , unul sau una care se exprimà aproximativ nu are practic nici o sansà ! Cronin se întîmpà odatà la un secol ! Dacà !!!

  4. Gheorghe Sarău

    Doamne, ce lume rea!
    Fata a făcut bine, iar dac scrie e și mai bine! E patriotă, se vede, ce vreți mai mult? Eu măbucur pentru că pe această cale am aflat de existența ei! Bravo, bravo!

  5. Tania Panaitescu

    Cenaclul Euridice a reprezentat platforma de pe care s-a lansat iIoana Băețica. / chestia cu Baetica este un truc/ instula Baetica/ în Spania / este una, băețica/ derivă din băiat, băiețel,etc.
    Profesorul mrin Mincu era pasionat să cunoască felul de a gândi și de a exprima sătir de spirit ale tinerilor/ în raport cu orașul/ cu ei înșiși/ cufundarea în existență a fiecărui autor… dea ceea limbajul argotic/ obscenitatea/ până la un puct (revelație pentru fete băieți abia ieșiți din adolescență) erau privite cu îndăduință de psiholog/ nu alminteri…
    Dar în același timp Profesorul marin Mincu/ cerea autorilor să citească, să se informeze, să se rafineze/ prin texte de teorie literară/ pentru a nu deveni o generație pitică.
    IoN Băețica/ a mers pe această traiectorie/ între lirsm personal cu accente de visceralitate/ concret exprimată/ v. și cazul Martei petreu/ iar în proze/ se prezintă chiar ca o … investită a face mărturii despre experiențe cât se poate de intime….// să sperăm că voi citi și alte texte. dar.. accesele de silă față de țară, Universitatea în care s-a format/ …aerele de eristocrată londoneză cu nume sofisticat…//////definesc omul.

  6. Tania Panaitescu

    Cenaclul Euridice a reprezentat platforma de pe care s-a lansat Ioana Băețica. /Modificarea ulterioară prin pseudonimul // Baetica este un truc/deoarece, se știe, instula Baetica/se află în Spania /pe când numele autoare, concret, este Băețica/ derivă din băiat, băiețel,etc.
    Profesorul și cercetătorul cu preocupări în semiologie, traductologie italiană/ la Firenze/ editorul Marin Mincu era pasionatîn perioada anilor 200/ + să cunoască felul de a gândi și de a exprima stări de spirit ale tinerilor/ poeți, prozatori, studenți…// în raport cu orașul/ cu ei înșiși/ cufundarea în existență a fiecărui autor… // fără să intervină în anumite aspecte cla subconștientului/ reverii erotice/ exprimări argonioce/ detabuiizare/ obscenitatea/ până la un puct (revelație pentru fete băieți abia ieșiți din adolescență) erau privite cu îndăduință de psiholog/ nu alminteri…
    Dar, același ProfesorMarin Mincu/ ar fi dorit ca tinerii autori să citească literatură în spiritul modernității, , să se informeze, să se rafineze/ prin texte de teorie literară/ pentru a nu deveni o generație pitică. deaceea, la cenaclu, Scriitori, critici/ erau prezenți, pentru a comenta ce înețegeu din etosul acestor tineri/ nu pentru a-i pune la zid… cumva. A fost un experiment pnetru a simți climatul noului val.
    Ioana Băețica/ a mers pe această traiectorie/ între lirsm personal cu accente de visceralitate/ explicită, concret exprimată/ v. și cazul Martei Petreu/ iar în proze/ se prezintă chiar ca o … investită a face mărturii despre experiențe cât se poate de intime limitate, de altfel, la acst domeniu…..// să sperăm că voi citi și alte texte. Însă, de aici începe nedumerirea mea. ..Accesele de silă față de țară,/unde practic a fost privilegiată/ dar nu a muncit efectiv/ în domeniul ei de experiență/ precum d. Stefania Mincu// față de Universitatea în care s-a format/ …aerele de aristocrată londoneză cu nume sofisticat…////// …definesc omul. Parvenitismul – iată racila cu care ne confruntăm…

  7. Tatiana Panaitescu

    Ioana Băețica/ s-a format în cadrul cenaclului Euridice/ condus de profesorul de prestigiu/ semiotician/ istoric literqa/ traducător editor/ Marin Mincu. Alături de colegii săi/ a îndrăznit/ să se afirme ca o voce a feminității viscerale, neinhibate, / orgolioase// gen Marta petreu din Cluj/ doar că, în timp, elementele de argou, cuvintele tabu au invadat această scenă a exhibării unui eu erotizat/ și doornic să incite/ / să scandalizeze spiritul burghez scriitorii, criticii/ prezenți în context/ au fost receptivi nu la frumusețea su la noutatea în sine a actului/ ci la inflexiunile acestor voci//// Chiar atrăgea atenția profesorul Marin Mincu/ la faptul că un scriitor trebuie să se rafineze prin cultură și prin lecturi teoretice/ în spirtul disciplinei sale.
    dar de aici până la a ajunge să-ți denigrezi originile, țara în care, de fapt – ai fost încurajat cu asupră de măsură/// …în care nu ai adus acel obol de dăruire/ decât sub formele amintite…///erele de aristocrție engleză/ cu blazon hispanic…/lasă la iveală///omul./cel care e .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *