DESPRE ADEVĂR ŞI CURAJ

DESPRE ADEVĂR ŞI CURAJ

E important să ai curajul de a susţine adevărul. Fără să vrei să te răzbuni pe cineva, fără să vrei să judeci, fără intenţia de a porni război… Şi mai ales nu pentru reuşita personală. Cănd respecţi, cînd eşti de partea adevărului, nu te interesează reuşita personală.

Există adevăruri personale sau colective. Un adevăr e doar un adevăr. Spuneam… El nu are de-a face cu sentimentele, uneori, pentru că nu se bazează pe emotii, afecte. O mamă care îşi descoperă un fiu ucigaş nu îl va iubi mai puţin. De altfel, nici nu există ,,Nu te mai iubesc…” Eu nu cred în asta. Iubirea nu se termină niciodată. Adevărata iubire! Însă, da, adevărul putem să-l iubim sau să nu-l iubim… Ce va face mama….? Va încerca să ascundă ce a aflat despre fiul ei. Sau va accepta, la rîndul ei, poate, fără să i se pară nimic anormal… Sau, în caz că ea iubeşte adevărul, nu va putea să accepte fapta fiului ei, dar nici pe el nu-l va iubi mai puţin… Cum e adevărul? Ce este? E doar un lucru, un fapt, o întîmplare, o poveste et caetera nemodificate. Aşa cum au fost. Tel quel. Putem să-l ascundem, să-l acoperim, să nu-l mărturisim, să-l modelăm… cum vrem. După cum ne place sau după cum avem nevoie. Dar istoria nu poate fi falsificată. Nici personală, nici colectivă. Nu poate şi nici nu trebuie. În primul rînd, oricît am vrea să îl ţinem ascuns, adevărul străluceşte ca aurul. Luaţi o bucată de aur, cît de mică şi încercaţi să o folosiţi ca pe o tinichea. Murdăriţi-o, lăsaţi-o în noroi…, acoperiţi-o… Au o putere ascunsă lucrurile de valoare. Nu pot fi ascunse. E un secret al lor. O taină. Ies la iveală. Se văd, se descoperă, se …spun. Singure. Oricît am încerca să le modificăm, să le camuflăm, să ne facem că nu le vedem. Aşa este adevărul. Ca o lumină care nu poate fi stinsă de nimic şi de nimeni.

Beatrice Orbeşteanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *